Solfeggio · FA
639Hz
Povestea Solfeggio: legătură
Jumătate de octavă în sus. De aici cifra e un spațiu sonor, nu mai e un acordaj.
Figură sonoră · n 6.08 · m 9.73
Ce se întâmplă la comutare
Aici nu mai e reglaj fin.
Aproximativ șase semitonuri, deci o jumătate de octavă — cea mai mare distanță posibilă în interiorul unei octave. O piesă în do ajunge cam pe fa diez. Sunetul e vizibil mai luminos, tobele și șuierătoarele ies în față.
Origine
De unde vine numele
Silabele Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La vin de la Guido d'Arezzo, din secolul al XI-lea. A luat silabele de început ale versurilor unui imn latin și a făcut din ele prima metodă folositoare de a numi melodiile, în loc doar de a le cânta după ureche. Din acel „Ut–Re–Mi” a ieșit „Do–Re–Mi”-ul nostru de azi.
Ce nu a făcut Guido: nu a atribuit silabelor valori în herți. Noțiunea de herț nu exista atunci și nici un acordaj obligatoriu. Legarea unor frecvențe anume de aceste silabe e de dată mult mai nouă și nu vine din Evul Mediu — așa se povestește adesea, dar sursele sunt moderne.