Acordajul Verdi
432Hz
Acordajul Verdi
Frecvența după care e numită această aplicație. Cu aproximativ 32 de cenți sub standard — cea mai mică mișcare din tot câmpul și totuși aceea despre care e vorba aici.
Figură sonoră · n 5.00 · m 8.00
Ce se întâmplă la comutare
Destul de mic ca să nu se observe.
O treime de semiton e puțin. Nimeni nu distinge că o piesă merge „pe 432” dacă nu o pune direct alături. La comutare în timpul ascultării, în schimb, e limpede: muzica coboară cu o idee și sună mai rotund. Tocmai de aceea Radio 432 are comutatorul acolo unde ajungi la el în timp ce asculți.
Origine
De unde vine cifra
Do-ul poate fi pus fix pe 256 Hz — o putere a lui doi, deci cifre rotunde pe toate octavele. În engleză stabilirea asta se numește scientific pitch; Joseph Sauveur a descris-o încă din 1713. Dacă socotim de la do = 256 Hz cu raportul de interval 27:16, sexta mare pitagoreică, pentru la ies exact 432 Hz; în temperarea egală obișnuită azi ar fi 430,54 Hz. Prin asta nu s-a spus însă că cifra 432 vine istoric de acolo — calculul arată doar că cele două cifre se potrivesc.
Giuseppe Verdi a pledat pentru un acordaj orchestral mai jos: Recviemul său l-a prezentat în 1874 la 435 Hz. Argumentul lui era practic — acordat mai jos, cruță vocile și sună mai plin. Pentru el era vorba de cântăreți, nu de mistică a cifrelor.
Pe lângă asta, mulți descriu 432 Hz și ca „frecvența universului”, în legătură cu piramida lui Keops, sau ca o constantă a naturii. Sunt interpretări care înseamnă ceva pentru mulți oameni — nu sunt susținute de surse verificabile. Radio 432 nu are nevoie de ele: motivul pentru care îl folosești este că sună mai bine pentru tine. Atât e de ajuns.