Sari la conținut
Ca atmosfera să fie potrivită
RO
Listă Android

Încearcă imediat

Playerul web rulează în browser, fără instalare.

Playerul este deschis
← Toate frecvențele

Solfeggio

963Hz

Povestea Solfeggio: unitate

Cea mai înaltă cifră din șir. Cu mai mult de o octavă peste standard — capătul scării.

Figură sonoră · n 7.47 · m 11.94

+1356.04 Cenți față de 440 Hz
2.1886 Factor față de 440 Hz
+13.56 Semitonuri
D Un do devine · 1 octavă mai sus

Ce se întâmplă la comutare

Aici nu mai e reglaj fin.

Peste 1350 de cenți, deci mai mult decât o octavă întreagă. Totul sună luminos, subțire și strâns; bașii își pierd temelia. Nu e o critică adusă cifrei, ci urmarea distanței: cine o alege ar trebui să știe că duce muzica departe de locul unde a fost înregistrată.

Origine

De unde vine numele

Silabele Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La vin de la Guido d'Arezzo, din secolul al XI-lea. A luat silabele de început ale versurilor unui imn latin și a făcut din ele prima metodă folositoare de a numi melodiile, în loc doar de a le cânta după ureche. Din acel „Ut–Re–Mi” a ieșit „Do–Re–Mi”-ul nostru de azi.

Ce nu a făcut Guido: nu a atribuit silabelor valori în herți. Noțiunea de herț nu exista atunci și nici un acordaj obligatoriu. Legarea unor frecvențe anume de aceste silabe e de dată mult mai nouă și nu vine din Evul Mediu — așa se povestește adesea, dar sursele sunt moderne.

Toate zece la ureche

Marcate în cenți față de 440 Hz — măsura în care socotește urechea. Un semiton are 100 de cenți, o octavă 1200.

Decupaj de la −200 la +50 de cenți, 6 ori mărit