432 Hz și 440 Hz
432 Hz sau 440 Hz: ce este diapazonul de referință?
440 Hz este o normă: convenită în 1939, adoptată ca recomandare ISO în 1955 și stabilită ca standard ISO 16 din 1975 — nu o constantă a naturii. 432 Hz este o acordare diferită, mai veche, atribuită printre alții lui Giuseppe Verdi. Niciuna dintre cele două nu este „mai bună” sau „mai sănătoasă” — doar acordată diferit. Radio 432 face diferența audibilă și te lasă să alegi.
440 Hz: norma
Pentru ca orchestrele din întreaga lume să sune împreună, este nevoie de un ton de referință comun. În mai 1939, reprezentanți din Franța, Germania, Țările de Jos, Italia și Anglia s-au întâlnit la sediul BBC din Londra și au convenit asupra a 440 Hz pentru nota de referință la'. În 1955, Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a preluat rezultatul ca recomandare R 16, iar în 1975 din aceasta a rezultat standardul ISO 16, valabil și astăzi. 440 Hz nu este așadar o constantă a naturii — ci o normă convenită la nivel internațional.
432 Hz: o acordare diferită, mai veche
432 Hz poate fi dedus prin calcul: dacă se fixează nota do la 256 Hz (o putere a lui doi, „acordare științifică”, descrisă în 1713 de Joseph Sauveur) și se calculează cu sexta mare pitagoreică (27:16), rezultă exact 432 Hz pentru la'. Această acordare este atribuită, printre alții, lui Giuseppe Verdi: în 1859 Franța a impus prin lege un „diapason normal” de 435 Hz, pentru a frâna acordarea orchestrală aflată atunci în creștere puternică și a cruța vocile cântăreților. Verdi s-a ținut în 1874, la Recviemul său, de aceste 435 Hz, dar a exprimat mai târziu, într-o scrisoare, o ușoară preferință pentru 432 Hz — de aici numele „acordarea Verdi”. Aceasta nu este o dovadă că 432 Hz provine istoric din acest calcul; calculul arată doar că cele două cifre coincid.
Ce este măsurabil, ce este atribuire
Măsurabilă este chiar înălțimea sunetului: diferența de circa 32 de cenți, raportul 54/55. Povești precum „432 Hz ca frecvență a universului” sau ca măsură a piramidei lui Keops se găsesc pe internet, dar nu în surse verificabile — același lucru este valabil și pentru afirmațiile că 432 Hz ar fi mai liniștitor sau mai sănătos decât 440 Hz: nu există nicio dovadă științifică în acest sens. Ceea ce rămâne este propria ta impresie auditivă. Radio 432 nu afirmă nimic din toate acestea, ci te lasă să compari singur: să comuți, să asculți, să decizi.
Ce este un cent
Centul este unitatea în care muzicienii și acusticienii exprimă diferențele de înălțime a sunetului — nu în hertzi, pentru că distanțele în hertzi sună diferit ca mărime în funcție de registru. 100 de cenți reprezintă, prin definiție, un semiton, 1200 de cenți o octavă; scara este logaritmică, așa cum percepe însăși urechea. 1 cent, în sine, este aproape imperceptibil. Distanța dintre 440 Hz și 432 Hz este de circa 32 de cenți — puțin sub o treime dintr-un semiton.
Tu ai dreptul de vot
Radio 432 ascultă continuu și măsoară cum este acordată muzica pe care o asculți. Te lasă să comuți între original și 432 Hz. Niciuna dintre cele două acordări nu este mai bună — este doar o alegere.
Surse
- Diapazon de referință — Wikipedia: despre conferința de la Londra din 1939 și standardizarea ca ISO 16.
- ISO 16:1975 — Acoustics: Standard tuning frequency (Standard musical pitch). Organizația Internațională de Standardizare.
- Concert pitch — Wikipedia (în engleză): despre „diapason normal” francez din 1859 și Recviemul lui Giuseppe Verdi din 1874.
Ultima verificare: 4 octombrie 2026